scrum

română

Etimologie

Din bulgară скрум (skrum), albaneză shkrump.

Pronunție

• AFI: /skrum/

Substantiv

Declinarea substantivului scrum
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scrum	scrumuri
Articulat	scrumul	scrumurile
Genitiv-Dativ	scrumului	scrumurilor
Vocativ	scrumule	scrumurilor

1. materie neagră sau cenușie care rămâne după arderea completă a unui corp (și care poate păstra în parte forma obiectului ars).
2. coajă arsă (dintr-o mâncare) care se prinde pe fundul unui vas.

Cuvinte derivate

• scrumelniță
• scrumieră

Expresii

• A se alege scrumul (și fumul sau și cenușa) (de ceva sau de cineva) = a nu mai rămâne nimic (din ceva sau din cineva), a se distruge complet

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• scurm

Referințe

• DEX '98 via DEX online