scursoare

română

Etimologie

Din a scurge + sufixul -oare.

Pronunție

• AFI: /skur'so̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului scursoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scursoare	scursori
Articulat	scursoarea	scursorile
Genitiv-Dativ	scursorii	scursorilor
Vocativ	scursoare	scursorilor

1. lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc.
2. (pop.) scurgere.
3. (rar) faptul de a se scurge; (concr.), loc de scurgere.
4. albie a unei ape curgătoare.
5. epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online