lepădătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a lepăda + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /le.pə.də'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lepădătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lepădătură lepădături
Articulat lepădătura lepădăturile
Dativ-Genitiv lepădăturii lepădăturilor
Vocativ lepădătură lepădăturilor
  1. copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură.
  2. (fig.) om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută.


Traduceri

Anagrame

Referințe