sentință

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză sentence < latină sententia.

Pronunție

  • AFI: /sen'tin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sentință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sentință sentințe
Articulat sentința sentințele
Dativ-Genitiv sentinței sentințelor
Vocativ sentință sentințelor
  1. hotărâre, decizie a unui tribunal, pronunțată în primă instanță.
  2. hotărâre a unei comisii de arbitraj.
  3. (fig.) stigmatizare, oprobriu, blam.
  4. maximă, aforism, adagiu.
  5. deviză.


Traduceri

Referințe