sentință

română

Etimologie

Din franceză sentence < latină sententia.

Pronunție

• AFI: /sen'tin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului sentință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sentință	sentințe
Articulat	sentința	sentințele
Genitiv-Dativ	sentinței	sentințelor
Vocativ	sentință	sentințelor

1. hotărâre, decizie a unui tribunal, pronunțată în primă instanță.
2. hotărâre a unei comisii de arbitraj.
3. (fig.) stigmatizare, oprobriu, blam.
4. maximă, aforism, adagiu.
5. deviză.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online