sfințit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Confer asfințit.

Pronunție

  • AFI: /sfin'ʦit/


Substantiv

  1. formă alternativă pentru asfințit.

Etimologie

Din a sfinți.

Pronunție

  • AFI: /sfin'ʦit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
sfințit
Singular Plural
Masculin sfințit sfințiți
Feminin sfințită sfințite
Neutru sfințit sfințite
  1. (bis.) asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a-i da un caracter sacru.
  2. epitet de onoare dat clericilor.


Traduceri

Referințe