silen

română

Etimologie

Din latină Silenus, franceză Silène.

Pronunție

• AFI: /si'len/

Substantiv

Declinarea substantivului silen
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	silen	sileni
Articulat	silenul	silenii
Genitiv-Dativ	silenului	silenilor
Vocativ	silenule	silenilor

1. nume dat, în mitologia greacă, satirilor bătrâni; (p.ext.) persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică.

Cuvinte derivate

• silenic

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înșel
• leșin

Referințe

• DEX '98 via DEX online