silință

română

Etimologie

Din a sili + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /siˈlin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului silință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	silință	silințe
Articulat	silința	silințele
Genitiv-Dativ	silinței	silințelor
Vocativ	silință	silințelor

1. stăruință îndelungată, osteneală pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort susținut în muncă sau la învățătură; sârguință, străduință, strădanie, râvnă, zel.

Locuțiuni

• (loc.vb.) A-și da silința (sau toată silința ori toate silințele) = a se sili.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• instila
• linșați

Referințe

• DEX '98 via DEX online