sinecdocă
Etimologie
Din latină synecdoche.
Pronunție
- AFI: /si.nek'do.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sinecdocă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sinecdocă | sinecdoce |
| Articulat | sinecdoca | sinecdocele |
| Genitiv-Dativ | sinecdocei | sinecdocelor |
| Vocativ | ' | ' |
- figură de stil care constă în extinderea sau restrângerea sensului unui cuvânt, substituindu-se denumirea întregului cu denumirea unei părți a acestuia și invers.
Traduceri
Traduceri