sinecdocă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină synecdoche.

Pronunție

  • AFI: /si.nek'do.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sinecdocă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sinecdocă sinecdoce
Articulat sinecdoca sinecdocele
Genitiv-Dativ sinecdocei sinecdocelor
Vocativ ' '
  1. figură de stil care constă în extinderea sau restrângerea sensului unui cuvânt, substituindu-se denumirea întregului cu denumirea unei părți a acestuia și invers.


Traduceri