soleil
Aspect
![]() |
(français)
Etimologie
Din franceză medie soleil, care provine din franceză veche soleil < latină populară *soliclus < *soliculus, din latină sōl („soare”).
Înrudit cu catalană sol, italiană sole, occitană solelh, portugheză sol, română soare și spaniolă sol.
Pronunție
Substantiv
soleil m., soleils pl.
Sinonime
- 1: (astron.) astre radieux, astre du jour, (argou) luisard
- 3: (astron.) étoile
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
locuțiuni