solitarism

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din solitar + sufixul -ism.

Pronunție

  • AFI: /so.li.ta'rism/


Substantiv


Declinarea substantivului
solitarism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ solitarism invariabil
Articulat solitarismul invariabil
Genitiv-Dativ solitarismului invariabil
Vocativ solitarismule invariabil
  1. (livr.) tendință, înclinație a cuiva de a se izola de oameni, de a trăi în izolare.


Traduceri

Referințe