spițelnic

română

Etimologie

Din spiță + sufixul -elnic.

Pronunție

• AFI: /spi'ʦel.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului spițelnic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spițelnic	spițelnice
Articulat	spițelnicul	spițelnicele
Genitiv-Dativ	spițelnicului	spițelnicelor
Vocativ	spițelnicule	spițelnicelor

1. sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se monta spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici); butelnic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online