spingere

De la Wikționar, dicționarul liber

italiană

(italiano)

Variante

Etimologie

Din latină populară *expingĕre < compus din ex- + pangĕre < pangō. Confer sardă ispinghere, dalmată spangro, franceza veche espeindre.

Pronunție

  • AFI: /'spindʒere/


Verb

  1. a împinge
    Spingere la porta per aprire.
  2. a împinge, a îmbrânci
    Mi hanno spinto e son caduto.
  3. (fig.) a îndemna, a convinge, a îmboldi, a stimula, a impulsiona
    Non voleva partecipare ma l'hanno spinta a giocare lo stesso.
  4. (fig.) a-și lua angajamentul să, a se lega prin
    Il capoufficio sta spingendo per farmi ottenere il trasferimento.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe