spinuță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Spinuță

română

Etimologie

Din spin + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /spi'nu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
spinuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spinuță spinuțe
Articulat spinuța spinuțele
Genitiv-Dativ spinuței spinuțelor
Vocativ spinuță spinuțelor
  1. (bot.) (Phyteuma orbiculare) plantă erbacee cu flori de culoare albastru-închis, rar albe, dispuse în capitule globuloase; bănică.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe