spinuță

Spinuță

română

Etimologie

Din spin + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /spi'nu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului spinuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spinuță	spinuțe
Articulat	spinuța	spinuțele
Genitiv-Dativ	spinuței	spinuțelor
Vocativ	spinuță	spinuțelor

1. (bot.) (Phyteuma orbiculare) plantă erbacee cu flori de culoare albastru-închis, rar albe, dispuse în capitule globuloase; bănică.

Sinonime

• (bot.) bănică

Cuvinte apropiate

• înspina
• înspinare
• înspinat
• schinel
• schinuță
• spin
• spinărie
• spinet
• spiniș
• spinos
• spinui
• spinuire
• spinuit

Vezi și

• cărbune
• pușca-dracului

Traduceri

plantă; floare

catalană: fiteuma (català) f. cehă: zvonečník hlavatý (čeština) m. daneză: rapunsel (dansk) c. engleză: round-headed rampion (English), pride of Sussex (English), rampion (English) estoniană: rapuntsel (eesti) franceză: raiponce orbiculaire (français) f. germană: Kugelige Teufelskralle (Deutsch) f. maghiară: gombos varjúköröm (magyar), gombos raponca (magyar)

neerlandeză: rapunzel (Nederlands) poloneză: zerwa kulista (polski) f. rusă: кольник округлый (русский) (kól'nik okrúgl'ij) m. spaniolă: jarrones de Santa Ana (español) pl. suedeză: rapunkelklocka (svenska) c. turcă: çançiçeği (Türkçe) venețiană: ranpùsołi (vèneto), ravìse (vèneto)

Anagrame

• năpusti
• săpunit
• spânțui

Referințe

• DEX '98 via DEX online