stăpână

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din stăpân.

Pronunție

  • AFI: /stə'pɨ.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
stăpână
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stăpână stăpâne
Articulat stăpâna stăpânele
Genitiv-Dativ stăpânei stăpânelor
Vocativ stăpâno stăpânelor
  1. persoană în a cărei proprietate se găsește un bun material, considerată în raport cu acesta; persoană în a cărei proprietate se găsea un sclav, considerată în raport cu acesta; proprietară.
  2. persoană în serviciul căreia se găsește angajat cineva, considerată în raport cu acesta; (spec.) patroană.
  3. persoană sub a cărei putere, autoritate, dominație se găsește cineva sau ceva, considerată în raport cu persoana sau cu lucrul respectiv; (în legătură cu țări, popoare etc.) suverană, domnitoare.
  4. gazdă (în raport cu oaspeții ei).


Traduceri

Referințe