stăpână

română

Etimologie

Din stăpân.

Pronunție

• AFI: /stə'pɨ.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului stăpână
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stăpână	stăpâne
Articulat	stăpâna	stăpânele
Genitiv-Dativ	stăpânei	stăpânelor
Vocativ	stăpâno	stăpânelor

1. persoană în a cărei proprietate se găsește un bun material, considerată în raport cu acesta; persoană în a cărei proprietate se găsea un sclav, considerată în raport cu acesta; proprietară.
2. persoană în serviciul căreia se găsește angajat cineva, considerată în raport cu acesta; (spec.) patroană.
3. persoană sub a cărei putere, autoritate, dominație se găsește cineva sau ceva, considerată în raport cu persoana sau cu lucrul respectiv; (în legătură cu țări, popoare etc.) suverană, domnitoare.
4. gazdă (în raport cu oaspeții ei).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online