stăpână
Etimologie
Din stăpân.
Pronunție
- AFI: /stə'pɨ.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului stăpână | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stăpână | stăpâne |
| Articulat | stăpâna | stăpânele |
| Genitiv-Dativ | stăpânei | stăpânelor |
| Vocativ | stăpâno | stăpânelor |
- persoană în a cărei proprietate se găsește un bun material, considerată în raport cu acesta; persoană în a cărei proprietate se găsea un sclav, considerată în raport cu acesta; proprietară.
- persoană în serviciul căreia se găsește angajat cineva, considerată în raport cu acesta; (spec.) patroană.
- persoană sub a cărei putere, autoritate, dominație se găsește cineva sau ceva, considerată în raport cu persoana sau cu lucrul respectiv; (în legătură cu țări, popoare etc.) suverană, domnitoare.
- gazdă (în raport cu oaspeții ei).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online