stabilitate
Etimologie
Din franceză stabilité < latină stabilitas, stabilitatis.
Pronunție
- AFI: /sta.bi.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului stabilitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stabilitate | invariabil |
| Articulat | stabilitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | stabilității | invariabil |
| Vocativ | stabilitate | invariabil |
- însușirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate.
- durabilitate, trăinicie.
- faptul de a-și păstra locul, de a nu fi mișcat din loc; fixitate.
- (spec.) (fiz.) proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială.
- situație sigură, fermă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online