stricățel

română

Etimologie

Din a strica + sufixul -ățel.

Pronunție

• AFI: /stri.kə'ʦel/

Adjectiv

Declinarea adjectivului stricățel
	Singular	Plural
Masculin	stricățel	stricăței
Feminin	stricățea	stricățele
Neutru	stricățel	stricățele

1. diminutiv al lui stricat; (cam) depravat, corupt.
2. (pop.) cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online