stricățel

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a strica + sufixul -ățel.

Pronunție

  • AFI: /stri.kə'ʦel/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
stricățel
Singular Plural
Masculin stricățel stricăței
Feminin stricățea stricățele
Neutru stricățel stricățele
  1. diminutiv al lui stricat; (cam) depravat, corupt.
  2. (pop.) cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului).


Traduceri

Referințe