strungăriță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din strungar + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /strun.gə'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
strungăriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strungăriță strungărițe
Articulat strungărița strungărițele
Genitiv-Dativ strungăriței strungărițelor
Vocativ strungăriță strungărițelor
  1. ciobăniță care mână oile la strungă pentru a fi mulse.


Traduceri

Etimologie

Din strungar + sufixul -iță.

Substantiv


Declinarea substantivului
strungăriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strungăriță strungărițe
Articulat strungărița strungărițele
Genitiv-Dativ strungăriței strungărițelor
Vocativ strungăriță strungărițelor
  1. muncitoare calificată în prelucrarea pieselor la strung.


Traduceri

Referințe