stupire

română

Etimologie

Din stupi.

Pronunție

• AFI: /stu'pi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului stupire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stupire	stupiri
Articulat	stupirea	stupirile
Genitiv-Dativ	stupirii	stupirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a stupi și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină stupēre.

Pronunție

• AFI: /stu'pire/

Verb

1. a uimi, a consterna, a minuna, a stupefia, a surprinde, a ului
2. (rar) a rămâne încremenit

Sinonime

• 1: meravigliare, sorprendere

Cuvinte derivate

• stupefare
• stupendo
• stupido
• stupirsi
• stupore

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario