răsunet

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a răsuna + sufixul -et.

Pronunție

  • AFI: /rəs.u'net/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsunet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsunet răsunete
Articulat răsunetul răsunetele
Genitiv-Dativ răsunetului răsunetelor
Vocativ răsunetule răsunetelor
  1. sunet puternic (prelungit prin ecou); (p.gener.) sunet; zgomot.
  2. ecou.
  3. ton, timbru, rezonanță.
  4. (fig.) impresia puternică pe care o face un lucru asupra oamenilor, interes profund și larg pe care îl deșteaptă un eveniment.


Traduceri

Anagrame

Referințe