superfiniție
Etimologie
Din franceză superfinition.
Pronunție
- AFI: /su.per.fi'ni.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului superfiniție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | superfiniție | superfiniții |
| Articulat | superfiniția | superfinițiile |
| Genitiv-Dativ | superfiniției | superfinițiilor |
| Vocativ | superfiniție | superfinițiilor |
- operație de netezire foarte fină a suprafețelor unor obiecte metalice, efectuată prin mișcări încete, în linie dreaptă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online