superfiniție

română

Etimologie

Din franceză superfinition.

Pronunție

• AFI: /su.per.fi'ni.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului superfiniție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	superfiniție	superfiniții
Articulat	superfiniția	superfinițiile
Genitiv-Dativ	superfiniției	superfinițiilor
Vocativ	superfiniție	superfinițiilor

1. operație de netezire foarte fină a suprafețelor unor obiecte metalice, efectuată prin mișcări încete, în linie dreaptă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online