suplicant

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din germană Supplikant.

Pronunție

  • AFI: /su.pli'kant/


Substantiv


Declinarea substantivului
suplicant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suplicant suplicanți
Articulat suplicantul suplicanții
Genitiv-Dativ suplicantului suplicanților
Vocativ suplicantule suplicanților
  1. (înv.) persoană care suplică; persoană care adresează o suplică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe