suplicant

română

Etimologie

Din germană Supplikant.

Pronunție

• AFI: /su.pli'kant/

Substantiv

Declinarea substantivului suplicant
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suplicant	suplicanți
Articulat	suplicantul	suplicanții
Genitiv-Dativ	suplicantului	suplicanților
Vocativ	suplicantule	suplicanților

1. (înv.) persoană care suplică; persoană care adresează o suplică.

Cuvinte derivate

• suplicantă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• insculpat

Referințe

• DEX '98 via DEX online