suplicantă

română

Etimologie

Din suplicant.

Pronunție

• AFI: /su.pli'kan.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului suplicantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suplicantă	suplicante
Articulat	suplicanta	suplicantele
Genitiv-Dativ	suplicantei	suplicantelor
Vocativ	suplicanto	suplicantelor

1. (înv.) persoană care suplică; persoană care adresează o suplică.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• încapsulat

Referințe

• DEX '98 via DEX online