suplicantă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din suplicant.

Pronunție

  • AFI: /su.pli'kan.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
suplicantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suplicantă suplicante
Articulat suplicanta suplicantele
Genitiv-Dativ suplicantei suplicantelor
Vocativ suplicanto suplicantelor
  1. (înv.) persoană care suplică; persoană care adresează o suplică.


Traduceri

Anagrame

Referințe