supusă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din supus.

Pronunție

  • AFI: /su'pu.sə/


Substantiv


Declinarea substantivului
supusă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supusă supuse
Articulat supusa supusele
Genitiv-Dativ supusei supuselor
Vocativ supuso supuselor
  1. (urmat de determinări care indică statul în discuție) persoana care aparține, prin cetățenie, unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat, fără a fi cetățean cu drepturi depline.


Traduceri

Referințe