surățică

română

Etimologie

Din surată + sufixul -ică.

Pronunție

• AFI: /su.rə'ʦi.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului surățică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	surățică	surățele
Articulat	surățica	surățelele
Genitiv-Dativ	surățelei	surățelelor
Vocativ	surățică	surățelelor

1. (pop.) diminutiv al lui surată.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cărăușit
• căruțași
• austriac
• cuirasat
• astrucai
• scârțiau

Referințe

• DEX '98 via DEX online