suspenda

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză suspendre < latină suspendere.

Pronunție

  • AFI: /sus.pen'da/


Verb


Conjugarea verbului
suspenda
Infinitiv a suspenda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
suspend
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să suspende
Participiu suspendat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a atârna.
  2. (v.tranz.) (fig.) a întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate.
  3. (v.tranz.) a faceînceteze temporar o acțiune judiciară; a interzice temporar exercitarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse.
  4. (v.tranz.) a destitui provizoriu din funcție un salariat.
  5. (v.tranz.) (fig.) a interzice, a faceînceteze, a suprima o acțiune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe