Sari la conținut

tăiculean

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din taică + sufixul -ulean.

Pronunție

  • AFI: /təj.kuˈle̯an/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăiculean
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăiculean tăiculeni
Articulat tăiculeanul tăiculenii
Genitiv-Dativ tăiculeanului tăiculenilor
Vocativ tăiculeanule tăiculenilor
  1. (pop.) tăiculiță.


Traduceri

Anagrame

Referințe