taică

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din tată (după maică). Confer sârbocroată tajko.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
taică
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ taică invariabil
Articulat taica invariabil
Genitiv-Dativ taicăi invariabil
Vocativ taică invariabil
  1. (pop.) tată.
  2. (la vocativ) termen afectiv cu care se adresează cineva unui om mai în vârstă; termen afectiv cu care se adresează un părinte copilului său, un om mai în vârstă unuia mai tânăr etc.
  3. (determinat prin „părinte” sau „popă”) nume (de adresare) dat preotului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe