tăiculiță

română

Etimologie

Din taică + sufixul -uliță.

Pronunție

• AFI: /təj.kuˈli.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tăiculiță
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăiculiță	invariabil
Articulat	tăiculița	invariabil
Genitiv-Dativ	tăiculiței	invariabil
Vocativ	tăiculiță	invariabil

1. diminutiv al lui taică; tăicușor, tăicuță, tăiculean.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alcătuiți
• lăcătuiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online