tachet

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză taquet.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tachet
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tachet tacheți
Articulat tachetul tacheții
Genitiv-Dativ tachetului tacheților
Vocativ tachetule tacheților
  1. piesă metalică scurtă care se montează într-un motor cu ardere internă, pentru a împiedica uzura supapei de distribuție.
  2. piesă de formă prismatică, folosită la îmbinările a două piese, pentru a mări suprafața de transmitere a forțelor de la o piesă la alta.


Traduceri

Referințe