teșmeni

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /teʃ.me'ni/

Verb

Conjugarea verbului (se) teșmeni
Infinitiv	a (se) teșmeni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) teșmenesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) teșmenească
Participiu	teșmenit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) (reg.) a (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci.

Cuvinte derivate

• teșmenire
• teșmenit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• menești

Referințe

• DEX '98 via DEX online