teribilism

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din teribil + sufixul -ism.

Pronunție

  • AFI: /te.ri.bi'lism/


Substantiv


Declinarea substantivului
teribilism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ teribilism teribilisme
Articulat teribilismul teribilismele
Genitiv-Dativ teribilismului teribilismelor
Vocativ teribilismule teribilismelor
  1. vorbă sau faptă care vreapară teribilă, grozavă, formidabilă.
  2. atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală.


Traduceri

Referințe