teribilism

română

Etimologie

Din teribil + sufixul -ism.

Pronunție

• AFI: /te.ri.bi'lism/

Substantiv

Declinarea substantivului teribilism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	teribilism	teribilisme
Articulat	teribilismul	teribilismele
Genitiv-Dativ	teribilismului	teribilismelor
Vocativ	teribilismule	teribilismelor

1. vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă.
2. atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online