nas

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Structura nasului

română

Etimologie

Din latină nasus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
nas
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nas nasuri
Articulat nasul nasurile
Dativ-Genitiv nasului nasurilor
Vocativ - -
  1. parte proeminentă a feței, situată între obraji, frunte și gură, organ al respirației și al mirosului.
    Îmi plăcea cum își împingea ochelarii pe nas.
  2. (fig.) simț de orientare în împrejurări dificile, capacitate de intuire exactă a unei situații.
    Nasul îi spunea că era antipatic și făcea prea mult caz de principii'.'
  3. partea anterioară a fuzelajului unui avion sau a corpului unei nave.
Un nas

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-și lua nasul la purtare = a deveni prea îndrăzneț, a se obrăznici
  • A (nu-) și cunoaște (sau vedea, ști) lungul nasului = a (nu-) și da seama cât e în stare să facă cu puterile proprii; a (nu-) și da seama de măsura pe care trebuie s-o păstreze față de alții; a (nu) se comporta cuviincios
  • Nu-i ajungi (nici) cu prăjina la nas = e foarte încrezut
  • A umbla (sau a fi, a se ține) cu nasul pe sus = a (fi) încrezut, sfidător
  • A strâmba din nas = a fi nemulțumit
  • A vorbi pe nas = a vorbi fonfăit
  • A da nas (cuiva) = a îngădui prea multe (cuiva)
  • A (nu) fi (sau face) de nasul cuiva = a (nu) fi potrivit cu cineva, a (nu) corespunde cuiva, a (nu) fi pentru cineva, a (nu) i se cuveni cuiva
  • A-și băga (sau a-și vârî) nasul în ceva (sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca într-o afacere, într-o problemă (care nu-l privește)
  • A duce (sau a purta) de nas (pe cineva) = a) a domina, a stăpâni, a conduce (pe cineva), determinându-l să facă ceva (care nu este în interesul său); b) a amăgi, a înșela (pe cineva)
  • A da nas în nas cu cineva = a se întâlni față în față (pe neașteptate) cu cineva
  • A-i râde cuiva în nas = a râde cuiva în față, bătându-și joc de el
  • A-i da peste nas (cuiva) = a-i o face (cuiva)
  • A trânti (sau a închide cuiva) ușa în nas = a) a refuza să primească (pe cineva); b) a pleca supărat de la cineva, închizând ușa cu putere
  • A nu vedea de nas = a fi neatent
  • A nu vedea mai departe decât lungul nasului = a fi mărginit
  • A avea nas fin = a fi perspicace; a avea fler


Traduceri

Referințe