tigăiță

română

Etimologie

Din tigaie + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ti.gəˈi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tigăiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tigăiță	tigăițe
Articulat	tigăița	tigăițele
Genitiv-Dativ	tigăiței	tigăițelor
Vocativ	tigăiță	tigăițelor

1. diminutiv al lui tigaie.
2. (reg.) vas special, în formă de farfurie cu fundul lat și cu mâner, în care se fixează lumânarea aprinsă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• agitați
• gătații

Referințe

• DEX '98 via DEX online