lumânare
Aspect
![]() |
![]() |
Etimologie
Din latină târzie luminaria < lumĭnare; ar putea fi și o derivație internă, din lumina.
Pronunție
- AFI: /lu.mɨˈna.re/
Substantiv
Declinarea substantivului lumânare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | lumânare | lumânări |
Articulat | lumânarea | lumânările |
Genitiv-Dativ | lumânării | lumânărilor |
Vocativ | lumânare, lumânareo | lumânărilor |
- obiect de luminat în formă de cilindru subțire, făcut din ceară sau din altă materie grasă solidificată, având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină.
- O lumânare aprinsă.
- (înv.) unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egală cu o candelă.
- (bot.) (Verbascum phlomoides) plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung.
Sinonime
- 1: (pop.) lumină, (reg.) vedere
- 3: (bot.) lumânărică
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Locuțiuni
Expresii
- A căuta (pe cineva sau ceva) cu lumânarea = a căuta (pe cineva sau ceva) cu multă stăruință
- A ține (cuiva) lumânarea = a veghea pe cineva în momentul morții (ținându-i lumânarea aprinsă)
Vezi și
Traduceri
obiect de formă cilindrică, din ceară sau parafină, care, fiind aprins, produce lumină
|
|
plantă; floare (Verbascum phlomoides)
|
|