ținti

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din țintă.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
ținti
Infinitiv a ținti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
țintesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să țintească
Participiu țintit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și intranz.) a îndrepta arma, luând drept țintă pe cineva sau ceva; a ochi.
    A ținti un obiectiv, înainte de a trage.
  2. (fig.) a face aluzie la ceva sau la cineva, a viza pe cineva sau ceva.
  3. (v.tranz.) (fig.) a-și aținti, a-și fixa, a-și pironi ochii sau privirea asupra cuiva.
  4. (v.tranz. și intranz.) (fig.) a năzui; a aspira, a râvni la ceva; a urmări ceva.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe