tirs

română

Etimologie

Din franceză thyrse.

Pronunție

• AFI: /tirs/

Substantiv

Declinarea substantivului tirs
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tirs	tirsuri
Articulat	tirsul	tirsurile
Genitiv-Dativ	tirsului	tirsurilor
Vocativ	tirsule	tirsurilor

1. toiag simbolic, împodobit cu viță de vie și având în vârf un con de pin, cu care era înfățișat zeul Dionysos și cei care îl însoțeau.
2. inflorescență în formă de con de brad.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online