pin
Sari la navigare
Sari la căutare
![]() |
română
Etimologie
Din latină pĭnus.
Confer italiană pino, spaniolă pino, provensală pi, catalană pi, franceză pin și portugheză pinho.
Pronunție
- AFI: /pin/
Substantiv
Declinarea substantivului pin | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pin | pini |
Articulat | pinul | pinii |
Genitiv-Dativ | pinului | pinilor |
Vocativ | pinule | pinilor |
- (bot.) (Pinus, mai ales Pinus sylvestris) arbore din familia pinaceelor, înalt până la 40 de metri, cu frunze persistente în formă de ace lungi, cu scoarța roșcată și lemnul rezistent.
Sinonime
- (bot.) (reg.) brad, cățuni (pl.), cetină, chifăr, jolcă, luciu, mălin, molete, molid, pinel, pinișor, pinuț, schin, silhă, zadă
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
arbore
|
|
Etimologie
Din engleză pin.
Substantiv
Declinarea substantivului pin | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pin | pini |
Articulat | pinul | pinii |
Genitiv-Dativ | pinului | pinilor |
Vocativ | - | - |
Traduceri
terminal
Referințe
franceză
(français)
Etimologie
Din latină pinus.
Pronunție
- AFI: /pɛ̃/
Substantiv
pin m., pins pl.