tologi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ucraineană толочyтy (toločyty).

Pronunție

  • AFI: /to.lo'ʤi/


Verb


Conjugarea verbului
tologi
Infinitiv a tologi
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		tologesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să tologească
Participiu tologit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite.
  2. (v.refl. pas.) (despre terenuri) a fi călcat (și îngrășat) de vite.
  3. (v.tranz.) a călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ.
  4. (v.refl.) (despre oameni și animale) a se tolăni (pe iarbă).


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=tologi&oldid=608401”