tono

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : tono-, tönö

italiană

(italiano)

Variante

Etimologie

Împrumutat din latină tonus < greacă antică τόνος (tónos).

Pronunție

  • AFI: /'tɔno/


Substantiv

tono m., toni pl.

  1. (gener.) ton
  2. (muz.) ton, înălțime, tonalitate
  3. (despre culori) ton, nuanță
  4. (anat.) tonus

Cuvinte derivate

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Inevitabil din proto-indo-europeană *(s)tenh₂-.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

tonō (infinitivul prezent tonāre, perfectul activ tonuī)

  1. a tuna, a răsuna tunetul
  2. a rosti cu voce tunătoare

Cuvinte derivate

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Împrumutat din latină tonus < greacă antică τόνος (tónos).

Pronunție

  • AFI: /'to.no/


Substantiv

tono m., tonos pl.

  1. (gener.) ton
  2. (muz.) ton, înălțime, tonalitate
  3. (despre culori) ton, nuanță

Cuvinte derivate

Referințe