tono

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : tono-, tönö

italiană

(italiano)

Variante

Etimologie

Împrumutat din latină tonus < greacă antică τόνος (tónos).

Pronunție


Substantiv

tono m., toni pl.

  1. (gener.) ton
  2. (muz.) ton, înălțime, tonalitate
  3. (despre culori) ton, nuanță
  4. (anat.) tonus

Cuvinte derivate

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Inevitabil din proto-indo-europeană *(s)tenh₂-.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

tonō (infinitivul prezent tonāre, perfectul activ tonuī)

  1. a tuna, a răsuna tunetul
  2. a rosti cu voce tunătoare

Cuvinte derivate

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Împrumutat din latină tonus < greacă antică τόνος (tónos).

Pronunție


Substantiv

tono m., tonos pl.

  1. (gener.) ton
  2. (muz.) ton, înălțime, tonalitate
  3. (despre culori) ton, nuanță

Cuvinte derivate

Referințe