tonus

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză tonus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tonus
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tonus tonusuri
Articulat tonusul tonusurile
Genitiv-Dativ tonusului tonusurilor
Vocativ tonusule tonusurilor
  1. stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos (aflat în repaus).
  2. stare permanentă de excitație (în condiții de repaus) a centrilor nervoși.
  3. (fig.) energie, vigoare.


Traduceri

Referințe