tonus
română
Etimologie
Din franceză tonus.
Pronunție
- AFI: /'to.nus/
Substantiv
| Declinarea substantivului tonus | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tonus | tonusuri |
| Articulat | tonusul | tonusurile |
| Genitiv-Dativ | tonusului | tonusurilor |
| Vocativ | tonusule | tonusurilor |
- stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos (aflat în repaus).
- stare permanentă de excitație (în condiții de repaus) a centrilor nervoși.
- (fig.) energie, vigoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online