tonalitate
română
Etimologie
Din franceză tonalité.
Pronunție
- AFI: /to.na.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului tonalitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tonalitate | tonalități |
| Articulat | tonalitatea | tonalitățile |
| Genitiv-Dativ | tonalității | tonalităților |
| Vocativ | tonalitate | tonalităților |
- ansamblul legilor care stau la baza gamelor.
- raportul dintre sunetele unei scări muzicale față de acordul ei principal.
- (lingv.) înălțime caracteristică a unei vocale în scara normală a tonurilor.
- intonație deosebită în unele limbi a unor cuvinte cu sens diferit care se scriu la fel.
- ton.
- ton.
- ambianță cromatică specifică unui tablou.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online