toreutică
română
Etimologie
Din franceză toreutique.
Pronunție
- AFI: /to.re'u.ti.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului toreutică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | toreutică | invariabil |
| Articulat | toreutica | invariabil |
| Genitiv-Dativ | toreuticii | invariabil |
| Vocativ | toreutică | invariabil |
- arta de a sculpta, cizela și asambla lemnul, aurul și fildeșul în antichitatea greacă; (p.ext.) artă a sculpturii în bronz.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online