toreutică

română

Etimologie

Din franceză toreutique.

Pronunție

• AFI: /to.re'u.ti.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului toreutică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	toreutică	invariabil
Articulat	toreutica	invariabil
Genitiv-Dativ	toreuticii	invariabil
Vocativ	toreutică	invariabil

1. arta de a sculpta, cizela și asambla lemnul, aurul și fildeșul în antichitatea greacă; (p.ext.) artă a sculpturii în bronz.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• eructațio
• ctitoreau

Referințe

• DEX '98 via DEX online