bronz

română

Etimologie

Din franceză bronze.

Pronunție

• AFI: /bronz/

Substantiv

Declinarea substantivului bronz
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bronz	bronzuri
Articulat	bronzul	bronzurile
Genitiv-Dativ	bronzului	bronzurilor
Vocativ	bronzule	bronzurilor

1. aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur și mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuințări tehnice.
2. obiect de artă făcut din aliajul definit mai sus.
3. pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopsește un obiect.
4. culoare arămie a pielii în urma expunerii la soare sau la vânt.

Cuvinte compuse

• epoca de bronz, epoca bronzului

Expresii

• Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online