traforaj

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a trafora + sufixul -aj.

Pronunție

  • AFI: /tra.fo'raʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
traforaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ traforaj traforaje
Articulat traforajul traforajele
Genitiv-Dativ traforajului traforajelor
Vocativ traforajule traforajelor
  1. decupare cu ajutorul unui ferăstrău special a unor piese sau figuri artistice desenate pe o placă subțire de lemn, de metal etc.
  2. unelte folosite în acest scop.


Traduceri

Referințe