transpoziție

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză transposition.

Pronunție

  • AFI: /trans.po'zi.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
transpoziție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ transpoziție transpoziții
Articulat transpoziția transpozițiile
Genitiv-Dativ transpoziției transpozițiilor
Vocativ transpoziție transpozițiilor
  1. (rar) transpunere.
  2. (spec.) (mat.) permutare a două litere într-o formulă.
  3. (spec.) schimbare a poziției unor atomi sau a unor radicali dintr-o moleculă a unei substanțe (care determină formarea unui nou compus).
  4. (spec.) transcriere sau executare a unei compoziții muzicale în altă tonalitate.


Traduceri

Referințe