trasor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză traceur.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
trasor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trasor trasori
Articulat trasorul trasorii
Genitiv-Dativ trasorului trasorilor
Vocativ ' '
  1. unealtă (de oțel) pentru trasarea liniilor de contur pe piesele metalice care urmează să fie prelucrate.
  2. proiectil acoperit cu un material fosforic care descrie noaptea o traiectorie luminoasă.


Cuvinte derivate


Traduceri