trepăduș

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a trepăda + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /tre.pə'duʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
trepăduș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trepăduș trepăduși
Articulat trepădușul trepădușii
Genitiv-Dativ trepădușului trepădușilor
Vocativ trepădușule trepădușilor
  1. persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora).
  2. om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare.


Traduceri

Anagrame

Referințe