trepăduș

română

Din a trepăda + sufixul -uș.

Declinarea substantivului trepăduș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trepăduș	trepăduși
Articulat	trepădușul	trepădușii
Genitiv-Dativ	trepădușului	trepădușilor
Vocativ	trepădușule	trepădușilor

persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora).
om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare.