trianglu

română

Etimologie

Din franceză triangle.

Pronunție

• AFI: /triˈan.ɡlu/

Substantiv

Declinarea substantivului trianglu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trianglu	triangluri
Articulat	trianglul	trianglurile
Genitiv-Dativ	trianglului	trianglurilor
Vocativ	trianglule	trianglurilor

1. instrument muzical de percuție făcut dintr-o bară cilindrică de oțel îndoită în formă de triunghi, care se lovește cu o baghetă din același material; triunghi.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• argintul
• girantul

Referințe

• DEX '98 via DEX online