triumfal

română

Etimologie

Din latină triumphalis, franceză triomphal.

Pronunție

• AFI: /tri.um'fal/

Adjectiv

Declinarea adjectivului triumfal
	Singular	Plural
Masculin	triumfal	triumfali
Feminin	triumfală	triumfale
Neutru	triumfal	triumfale

1. care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință; (fig.) măreț, impunător, solemn, pompos.
2. (astăzi rar) triumfător.

Cuvinte compuse

• marș triumfal
• poartă triumfală

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online